Iau o perie, încercând să-mi surprind sentimentele pe hârtie, dar abilitățile mele sunt atât de nesemnificative! Vreau să găsesc cuvintele, dar inima mea se contractă și, sprijinindu-mă pe cotieră, mă uit și mă uit la cerul nopții. Și gândurile se estompează în vastele întinderi ale universului... și reflexiile luminii ajung la mine... de la miliarde de stele, de la miliarde de distanțe ... de miliarde de ani ... Oh, lumea incomensurabilă a Universului…